Sa ne reamintim de cei care au patimit pentru idealul de unitate nationala!

duminică, 2 noiembrie 2014

Slagar national

Bună ziua!
Sunt treburi despre care n-ar trebui să glumim, dar în Țara bășcăliei generale ce mai contează o prostie în plus sau în minus. Cer scuze, totuși.
Tatonez respectuos eventualitatea obținerii din partea dvs. a susținerii solide pentru promovarea unei propuneri de lege ferenda. Scopul ar fi instituirea cântecelului alăturat ca Șlagăr Național al Republicilor Române Dezunite.
Justific acest demers prin aceea că respectiva alcătuire muzicală exprimă ca filosofie, cum nu se poate mai fidel, ethosul românesc, fibra noastră balcano-carpato-muscalo-pontică în manifestarea sa cea mai pură și intimă, totodată.
Altfel spus, în loc să ne tot tânguim la nesfârșit unii altora cerșindu-ne trezirea (valabil pentru dreapta Prutului), dar să ratăm perpetuu bătaia de pleoapă a lucidității (conștiința noastră națională, oricum defazată mai ales pe felia politică și morală, zace buimacă de prea multe evuri prin chiar somnul cel mai dens al rațiunii); ori să tot bâjbâim cu hârlețul, secera și ciocanul după comoara limbii (în stânga Prutului), de neaflat însă pe adâncimea superficială de îngheț local al spiritului românesc la care este pitită, mai bine să ne asumăm sincer condiția reală.
Cum că, postulatele pe care ne întemeiem simțirea sunt, de fapt, ferm și inspirat condensate în aceste expresii inițiatic-ziditoare, croite într-o amplă perspectivă transcendent-istorică: „mă leși băi cu prostiile mătii, morții tei! Ce, nu știu io?” (dreapta) sau „tăt normal” și „a șii ghini!” (stânga).
Adică, dacă tot ne-am dedulcit la bălăcitul grațios în haznale și ne place cu gura plină ochi de conținutul dânsele-n trânselor, măcar să statuăm chestia asta clar, ca să știm o treabă: „Las-o bă că merge și așa!”.
Numai că s-o afirmăm puțintel mai ferm și să repetăm fără răgaz în gând. Să nu care cumva, tândălind pe drumul spre nicăieri, să uităm iar încotro am apucat-o. Cum pățim de vreo câteva milenii încoace. Că nu ne mai săturăm să ne-nțepenească mânurile semnalizând dreapta, dar invariabil s-o cârmim năuci la stânga.

Daniel Barbu

danielbarbu59@yahoo.com    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu